Tarziu...

E tarziu. Da, e foarte tarziu. Cel putin pentru mine, e o ora destul de tarzie.
Au trecut ceva ani de cand n-am mai scris, asa-i ? Am fost prea ocupata sa incerc sa 'traiesc', dar se pare ca acest lucru nu a fost atat de minunat cum m-am asteptat eu.
Ieri a fost o zi trista in viata mea. Am aflat ca viata mea, o nenorocita aroganta fara suflet vrea sa-mi ia cea mai de pret fiinta... se pare ca nu si-a incheiat socotelile cu mine. Am plans atat de mult incat nici lacrimi nu mai am. Nici lacrimi, nici vointa. Si cel mai trist este ca nu mai am speranta. Nu mai cred in minuni pentru ca a trecut atata timp de cand astept o minune incat mi-am pierdut orice iluzie.
Am o singura rugaminte: sper ca daca exista Dumnezeu si nu-i pasa de mine sa pot sa-i transmit cat de mult il urasc... din tot sufletul. Iar in acelasi timp ma rog sa nu-mi ia singura persoana la care tin mai mult decat la viata mea. Poate se va indura de mine si mi-o va lasa.
Of, cat de proasta sunt ! Viata asta e atat de scurta ! Niciodata nu iti dai seama cand cei pe care-i iubesti trebuie sa plece de langa tine. Ma condamn pentru prostia mea atat de mult, dar nu pot da timpul inapoi. Imi doresc din tot sufletul ca timpul sa imi mai ofere sansa sa pot sa fac lucrurile pe care n-am stiut sa le fac cand trebuia !
Am vrut sa beau. Sa beau atat de mult incat sa uit de mine, de tot... dar nu pot. Nu pot nici macar sa beau, iar sa uit nici atat.. nu pot sa uit nimic. Iar cel mai trist este ca nu pot sa iert. Nu pot sa iert viata pentru toate relele pe care mi le-a aruncat la fel cum nu ma pot ierta nici pe mine pentru toate greselile mele.
As fi vrut ca macar o data sa scriu ceva frumos aici. Se pare ca de fiecare data cand ma intorc o fac doar ca sa-mi vars amarul. Sa fim seriosi, cine isi scrie bucuriile pe o pagina care va ramane pentru totdeauna ?! Bucuriile se scriu mereu pe pagini de nisip, iar necazurile intotdeauna vor ramane adanc intiparite pe pagini albe cu cerneala permanenta... Iar ele dintre toate, sunt singurele care conteaza, nu-i asa ?
Ei bine, viata nenorocita... te anunt ca nu vei face ce vrei tu. Ceea ce faci este un afront personal, o vendeta. Nu ai voie sa faci ce vrei tu. Nu te voi lasa. Nu si de data asta. Poti sa razi cat vrei, nenorocito. Vom vedea la final cine va invinge. Iar de nu voi invinge asa cum vreau eu, voi invinge altfel... iti promit. Sa vedem... atunci ce vei face ?