nimic nou

Viata e de rahat. Am zis asta deja ?
Se pare ca a facut ce a vrut...mI-a luat fiinta cea mai draga si eu nu am avut niciun cuvant de spus in asta.  Trist, nu ? Da..oricat ai lupta cu soarta, nu ai sorti de izbanda. Ramane doar sa te intrebi daca viata ta inseamna ceva.  Daca exista vreun motiv pentru care te-ai nascut,  pentru ca tu nu ii vezi sensul. Crezi ca iti va raspunde cineva ? Nu stii.  Dar speri ca poate cineva se indurq de tine si iti spune acel motiv. Iti spune ca daca nu erai tu, nu se intamplau alte lucruri. ...viata altor oameni era data peste cap, ca si destinul lor
..iti vine sa crezi porcaria asta ?

Tarziu...

E tarziu. Da, e foarte tarziu. Cel putin pentru mine, e o ora destul de tarzie.
Au trecut ceva ani de cand n-am mai scris, asa-i ? Am fost prea ocupata sa incerc sa 'traiesc', dar se pare ca acest lucru nu a fost atat de minunat cum m-am asteptat eu.
Ieri a fost o zi trista in viata mea. Am aflat ca viata mea, o nenorocita aroganta fara suflet vrea sa-mi ia cea mai de pret fiinta... se pare ca nu si-a incheiat socotelile cu mine. Am plans atat de mult incat nici lacrimi nu mai am. Nici lacrimi, nici vointa. Si cel mai trist este ca nu mai am speranta. Nu mai cred in minuni pentru ca a trecut atata timp de cand astept o minune incat mi-am pierdut orice iluzie.
Am o singura rugaminte: sper ca daca exista Dumnezeu si nu-i pasa de mine sa pot sa-i transmit cat de mult il urasc... din tot sufletul. Iar in acelasi timp ma rog sa nu-mi ia singura persoana la care tin mai mult decat la viata mea. Poate se va indura de mine si mi-o va lasa.
Of, cat de proasta sunt ! Viata asta e atat de scurta ! Niciodata nu iti dai seama cand cei pe care-i iubesti trebuie sa plece de langa tine. Ma condamn pentru prostia mea atat de mult, dar nu pot da timpul inapoi. Imi doresc din tot sufletul ca timpul sa imi mai ofere sansa sa pot sa fac lucrurile pe care n-am stiut sa le fac cand trebuia !
Am vrut sa beau. Sa beau atat de mult incat sa uit de mine, de tot... dar nu pot. Nu pot nici macar sa beau, iar sa uit nici atat.. nu pot sa uit nimic. Iar cel mai trist este ca nu pot sa iert. Nu pot sa iert viata pentru toate relele pe care mi le-a aruncat la fel cum nu ma pot ierta nici pe mine pentru toate greselile mele.
As fi vrut ca macar o data sa scriu ceva frumos aici. Se pare ca de fiecare data cand ma intorc o fac doar ca sa-mi vars amarul. Sa fim seriosi, cine isi scrie bucuriile pe o pagina care va ramane pentru totdeauna ?! Bucuriile se scriu mereu pe pagini de nisip, iar necazurile intotdeauna vor ramane adanc intiparite pe pagini albe cu cerneala permanenta... Iar ele dintre toate, sunt singurele care conteaza, nu-i asa ?
Ei bine, viata nenorocita... te anunt ca nu vei face ce vrei tu. Ceea ce faci este un afront personal, o vendeta. Nu ai voie sa faci ce vrei tu. Nu te voi lasa. Nu si de data asta. Poti sa razi cat vrei, nenorocito. Vom vedea la final cine va invinge. Iar de nu voi invinge asa cum vreau eu, voi invinge altfel... iti promit. Sa vedem... atunci ce vei face ?

Acneea -boala sec XXI ce ne afecteaza vietile.

Si nu numai.

A inceput sa ma pasioneze acest subiect destul de intens de mai bine de 6 luni pentru ca trec prin acest episod nenorocit de aproximativ un an, episod pe care ar fi trebuit sa-l aprofundez acum multi ani, cand eram la pubertate.

Desi forma de care eu sufar este usoara [desi alarmanta, deprimanta si iritanta pentru mine], nu pot sa zic ca nu m-a afectat deloc. In primul rand ca acneea mea consta in cateva cosuri in zona obrajilor ce apar-se vindeca-reapar constant, se fac mari, se umplu cu puroi si cand intr-un final dau inapoi, urmele lasate se vindeca fooooarte greu. Ca sa nu mai spun ca mi s-a schimbat si tenul [din mixt cum era pana acum un an jumatate, s-a transformat brusc in ten incredibil de gras, de ma trezeam dimineata si aveam impresia ca m-am dat cu o sticla de ulei pe fata si mai multe nu !].

Nu cred ca este 'tratament' pe care sa nu-l fi urmat potrivit acestei forme de acnee. De la cele mai scumpe creme, tratamente, lotiuni si geluri antiacneice [Avene, L`oreal, Nivea, Vichy] pana la cele mai apropiate de buzunarul meu care este destul de limitat [zic eu, desi multi ar spune ca mint cu nerusinare] cum ar fi Aslavital, Gerovital, Elmiplant, cremele de la plafaruri, argila, etc.

La un moment dat, cand am observat ca produsele antiacneice din comert mai rau imi irita fata si imi provoaca acnee decat sa o amelioreze, am renuntat si am folosit sapun cu sulf seara si dimineata apa plus tamponare cu o discheta demachianta imbibata in ceai de musetel facut proaspat. O perioada a fost mai bine, dar.... surpriza ! Nicio minune nu dureaza mai mult de trei zile. Mi-a explodat fata si am crezut ca fac apoplexie cand am vazut ca nici macar musetelul nu are efect. Drept urmare, am dat fuguta-fuguta iama pe internet sa verific cabinetele dermatologice din imprejurimi, ca deja ma speriasem prea rau. Dermatologul, foarte calm, mi-a recomandat Skinoren gel, sapun fara soda seara si sapun cu sulf dimineata, fond de ten crema cu spf 50 contra efectelor acidului azaleic, 6 zile de tratament cu Azitromicina si o vizita dupa o luna de tratament. M-a si linistit spunandu-mi ca pe o scara de la 1 la 7 [scara pe care se clasifica acneea], eu sunt la un 2, cel mult, cu multa exagerare 3 si mi-a recomandat regim alimentar similar cu cel pentru urticarie, apa plata foarte mult si fara crema hidratanta. Bun.

O perioada, Skinorenul chiar a functionat [nu chiar de la inceput, dupa cca 3 saptamani] si a functionat chiar 3 saptamani, eram increzatoare si ma gandeam ca in sfarsit voi scapa de acnee, dar.... surpriza ! Dupa 6 saptamani cu Skinoren eram 'right back to square one'. Am schimbat Skinorenul si am fost tentata sa aleg Retin a pentru ca am citit o gramada de cronici bune despre el, dar am preferat Isotrexinul din cauza continutului de eritromicina. M-am gandit eu ca antibioticul ala va impiedica bacteriile sa imi blocheze porii. De 5 zile de cand il folosesc, vad ca a dat inapoi explozia aia pe care Skinorenul n-a avut 'forta' sa o impiedice sa apara. Dar tot mi-au mai aparut vreo 2-3 cosuri !

Nu-i nimic, zic eu. Oricum, trebuie sa-i acordam credit Isotrexinului cel putin 6 saptamani. Ca doar asa scrie pe prospect, asa iti recomanda medicul si tot internetul. Insa eu, ma intreb oare, daca dupa aceste 6 saptamani, nu va avea efectul scontat, ce voi face ? Ce sa mai aleg ?

Moralul meu este la pamant ca si al celor aproximativ 10 milioane de oameni care sufera de o forma mai usoara si mai grava de acnee din tara. Am ajuns la concluzia ca in cazul acestei afectiuni nu exista un tratament sigur. Pentru unii, nu exista niciun fel de tratament, dar unul sigur ?

Am citit pe netul asta o gramada de oameni, deopotriva femei si barbati care se lupta cu forme grave de ani de zile si care au incercat mai multe tratamente decat pot eu sa-mi imaginez, fara efect. Au cheltuit zeci, sute de milioane pe produse ineficiente, vizite ineficiente la dermatologi, produse cosmetice necomedogenice [cica, dar eu sunt de parere ca niciun produs cosmetic al niciunei firme de pe piata, oricat ar avea numele de mare sau de cunoscut, nu este 100% necomedogenic, asa ca, fratilor, nu va mai amagiti degeaba !] si care n-au vazut absolut nicio solutie la problema lor. Va dati seama cat de demoralizata am fost eu, cu mica mea belea, cand am citit ca oamenii aia au facut fel si fel de tratamente fara succes ? Eu ce sa mai astept ? Vreo ameliorare. Nicidecum. Asa ca m-am gandit sa va dau voua niste sfaturi pe care trebuie sa le aveti in loc de biblie, pentru ca eu oricum nu le respect cu sfintenie, chiar daca ma stradui:

1. Nu va demoralizati. Sunt o gramada de oameni, de la adulti pana la adolescenti care sufera de aceasta boala. Toti cautam un tratament.

2. Lumea nu se uita ciudat la voi pe strada pentru ca aveti cosuri sau urme de la ele sau chisturi sau orice altceva.

3. NU EXISTA un panaceu. Ntz. Fiecare tratament care a dat rezultate a fost individualizat si a depins de mai multi factori. Ca na, suntem cu totii diferiti [din nefericire in acest caz]. Trebuie doar sa nu va descurajati si sa il cautati pana il gasiti pe cel care va va vindeca pe fiecare in parte.

NOTA: Asta poate dura oricat, oricum, oriunde. In functie de cum vrea bunul Dumnezeu.

4. Nu mai ascultati sfaturi pe internet si nici sa nu aveti incredere 100% ca un dermatolog va va rezolva problema. Nu. Dermatologul doar recomanda, iar tratamentul poate fi ineficient. Asta nu inseamna ca omul ala e prost, ci doar ca nu exista tratament sigur, ci doar mai multe tratamente care au dat rezultate mai bune, in timp.

5. Sa nu credeti ca tratamentele sunt numa cele prescrise. Cele alternative pot avea de-asemenea efect, iar din gama celor prescrise, daca deja ati incercat Skinoren, Isotrexin, Retin a, Brevoxyl, Zineryt, Roaccutane/Soret, sa stiti ca altele nu mai sunt. Daca nici macar Roaccutane nu a dat efect [in cazul unei forme severe], ar trebui sa priviti problema din interior in exterior, pentru ca altfel nu va disparea.

6. Intotdeauna sa incercati sa tratati cauza, nu efectul cum fac multi. Daca nu stiti cauza aparitiei afectiunii, incercati sa o aflati si sa o eliminati, pentru ca afectiunea nu va disparea altfel decat temporar.

7. Nu stoarceti cosurile si nici macar sa nu va ganditi sa puneti mana pe fata ! Pentru numele lui Dumnezeu, asta este cea mai mare prostie !

8.Intotdeauna cand faceti un tratament, incercati sa intelegeti ca fara o alimentatie corecta, o igiena corespunzatoare si o strictete in aplicarea tratamentului, nu se va ameliora nimic. Asta inseamna regim, fara tigari [trebuie sa renunt la ele si eu, fir-ar !], somnul somn sa fie si cat mai putin stres [la ultimele 2 capitole nu stau deloc bine, am un serviciu care ma impiedica sa dorm cat trebuie si o viata alarmant de stresanta.].

Cam atat. Sper ca daca cititi polologhia asta, imi dati si mie un sfat. Ca eu nu sunt in stare sa le urmez nici pe ale mele cum trebuie.

Dorinta de mai

Intunericul e rece, nepasator si gol
Pe geam se uita si ofteaza usor..
Palmele ii sunt transpirate si tresare de dor..
Parca-si aduce aminte cum era odata
Vantul adie, o mangaie pe fata...
Patul e nemiscat, parca-l asteapta,
Iar el nu mai vine, nu mai vine niciodata..

Isi aduce aminte si acum, chiar daca au trecut atatea luni
Cum o saruta pe buze, apoi inainta spre sani..
Noaptea le era martor, confident si stapan
Gemetele ei rasuna si-acum..
Sarutarile lui calde, dulci si sublime
Mana care cobora pe coapse, dupa ce-i mangaia buzele pline..
Ar fi vrut sa-i spuna ceva, sa nu mai plece de langa ea
Sa o incalzeasca cu trupul lui o viata
Sa o faca sa tremure, sa simta ca ingheata
Sa-i dea la o parte valul de pe fata
Sa o faca sa se simta mereu implinita
Asa cum o facea in fiecare noapte cand de el era iubita..

I-au ramas doar clipele magice alaturi de el
Cand mainile lui atingeau trupul ei
Iubeste clipele acelea trecute
Cand buzele ei erau noaptea iubite
Cand dorintele si fanteziile ii erau trezite
Iar el reusea sa le faca mereu implinite...

Produsele mele

102 Sugar Rose

Am vrut sa public cateva din produsele cosmetice care imi plac foarte mult si de care mi-e drag.

Prea aproape

Sunt constienta ca timpul trece. Iar atunci cand trece, iti ia posibilitatea de a te intoarce inapoi pentru a face ceea ce nu ai facut sau pentru a-ti repara greselile. Din nefericire, niciodata nu realizez ca ziua de maine imi poate aduce regretul de ieri si nici nu-mi pot da seama daca am facut cu viata mea ceea ce trebuia.

Mereu spun ca niciodata nu vreau sa privesc in urma si sa realizez ca mi-am trait viata in zadar, dar oare am facut ceva pana-n prezent care sa spun ca merita sa privesc inapoi ? Nu stiu. De fapt, cred ca mi-este frica sa spun ca nu cred.

Imi aduc aminte de vara si simt o nostalgie adanca in suflet... parc-a trecut prea repede, parca nu m-am bucurat de nimic. Am trait in aceeasi letargie ca si pana ca ea sa vina, iar cand mi-am dat seama de asta, a fost prea tarziu.

Acum cateva zile a fost ziua mea si am inceput sa ma gandesc. Sa ma gandesc la mine, la noi, la ce vreau de la viata mea sau de la a ta, la ce avem de gand, la ce vom face cu vietile noastre sau cum va fi cand vom fi.. Si am ajuns brusc la concluzia disperata ca cei mai frumosi ani ai mei s-au irosit. Nu stiu daca aceasta concluzie a fost adusa de frica de batranete sau de frica de superficialitate, dar simt ca totul trece pe langa mine si nu apuc sa ma bucur pentru ca nu stiu cum sa o fac. Nu stiu pentru ca sunt codependenta, nu pot fi fara tine. Nu stiu sa ma bucur fara tine si nu cred ca voi invata vreodata.

De fapt, ma mai trezesc din cand in cand. Am aceste accese de luciditate in care imi dau seama ca nu e bine ceea ce fac, ca am uitat sa traiesc pentru mine si ca acesti ani nu se vor mai intoarce niciodata, oricat de mult i-as regreta. Si-atunci ma schimb total. Parca nu mai sunt eu, parca nu mai am aer, parca se sfarseste lumea. Nici eu nu ma recunosc. Am inceput sa cred ca toate astea se intampla din cauza ta, dar de fapt nu-i asa. De fapt, eu sunt singura vinovata. Tu nu m-ai obligat niciodata la o viata de singuratate, dar sa stii ca rareori realizez ca vina este a mea integral. In mintea mea, tu esti vinovatul, pentru ca refuz sa cred ca eu as fi putut face una ca asta. Dar, vezi tu, eu sunt propriul meu dusman si niciodata nu cred ca imi voi admite propriile greseli. Cat de mult pot sa gresesc !

In restul timpului, astept iubirea ta. Mi se pare ca toate sunt intoarse pe dos, nu e suficient de mare camera, peretii cad, orele nu mai trec, nimic nu este suficient sau este prea mult, toata lumea este nervoasa, vremea este urata, mancarea nu are gust pentru ca eu astept iubirea ta.

Ma gandesc uneori cum ar fi sa te tin in brate, cum ar fi sa te am langa mine. Si nu reusesc nici macar asta. Am asteptat atat de mult acest lucru, iar acum nu mai am rabdare. Stiu ca nu cer nimic, decat ceea ce este de drept, al meu, iar asta ma face sa tanjesc si mai mult dupa tine. Am terminat rabdarea, am terminat totul. Parca acum, cand mai este atat de putin, ma inec la mal. Asa sunt eu, ce vrei ? Nu pot fi altfel. Oricat de mult te-as iubi.

Asta-vara ma gandeam, intruna din putinele mele accese de gandire, ca ar fi frumos sa impodobim amandoi bradul. Ar fi frumos sa ne tavalim in zapada, dupa o buna bataie si dupa, am putea bea o cana cu vin fiert. Ne-ar sta bine impreuna. Sunt convinsa de asta.

Stiu ca nu o vom face. Dar asta era una din iluziile mele. Nu stiu cat de mult ti-ar fi placut.

Cateodata, cand sunt prea aproape de tine, ma gandesc ca imi doresc atat de mult... sa ma bucur de tine, dar nu am timp sa fac toate lucrurile pe care le vreau. Iar dupa ce plec, imi dau seama ca sunt asa de proasta.. nu pot deloc sa ma resemnez. Nu pot sa accept lucrurile asa cum sunt.

Mai vroiam sa mai spun ceva. Stii ce ? Te iubesc.

Verile de altadata

Imi lipseste ceva. Parca imi lipseste o bucata de viata. Sau poate am uitat ceea ce inseamna. Simt ca imi lipseste viata aceea fara griji, fara ganduri multe, fara intrebari si raspunsuri.

Am lasat undeva inocenta si veselia si am pasit intr-o lume pe care nu o cunosc si nici nu voi incerca sa o cunosc vreodata. M-am plafonat in interiorul ei si ma simt ca o intrusa, ca si cum nu apartin acestei lumi.

Eram altfel candva. Aveam alte ganduri si alte prioritati in fata ochilor si nu pot sa-mi dau seama ce s-a intamplat cu ele. Unde au disparut ? Sau poate am facut eu ca sa dispara ?

Astept. Astept sa vina vara, sa fie cald, sa fie soare. Sa-mi incalzesc sufletul, sa ma dezmortesc. Simt ca nu ma mai inteleg, ca nu ma mai pot desprinde de ceea ce se intampla in jurul meu si in suflet nu am nimic. Nici macar o urma de sentiment, nici macar o dorinta. Ratacesc pe o carare nedefinita, facand aceleasi lucruri in fiecare zi, in fiecare saptamana, luna, an, viata..

Am refuzat sa ma mai gandesc, sa ma mai intreb sau sa-mi mai raspund. Parca asa trece timpul mai repede, dar nu pot sa-mi dau seama de ce vreau sa treaca. Nu este nimic la capatul drumului, nici macar o luminita, este doar aceeasi carare nedefinita.

Sunt constienta de ceea ce nu este, dar refuz sa vad, refuz sa cred ca este asa. Mintea umana are bine imprimata speranta in ea. Chiar si atunci cand logica este clara, speranta o surclaseaza.

Si iar astept. Astept sa iasa soarele, sa dispara norii. Astept verile acelea in care mergeam la bunica si ma duceam la scaldat cu copiii din sat. Astept verile in care se termina scoala si ce ma mai bucuram ! Stiam ca sunt trei luni in care pot sa fac ce vreau eu, in care puteam sa stau pana la ce ora vroiam afara, in care toate lucrurile erau asa cum vroiam.

Cat imi lipsesc lucrurile astea. Dar nu mai vin. S-au dus verile acelea. Acum am ramas doar cu norii acestia, nori pe care nu ii spulbera nimeni. Nici macar tu..